Sunt IT-știi mofturoși?

Sunt IT-știi mofturoși?

articles

IT oameni si recrutare

Lucrez in resurse umane de o vesnicie, cred ca peste 12 ani, si tot de o vesnicie fac recrutare, programatori de toate felurile, testeri, hardisti, sysadmini – va asigur ca lista pare sa fie nesfarsita, la fel si nevoia de a invata tot timpul cate ceva nou de recrutat. Este o vesnicie pe care nu vreau sa o inlocuiesc pentru ca nu imi pot imagina domeniu mai stimulativ din punct de vedere intelectual decat a fi om de resurse umane in domeniul IT.

In randurile de mai jos imi propun sa dau o perspectiva empatica asupra persoanelor care lucreaza in IT, un domeniu provocator, adesea dificil, stresant, abstract si extraordinar de dinamic. M-as bucura sa aud ca se reduce numarul parerilor “avizate” care indica ITstii ca fiind: autisti, mofturosi, bogati, aroganti si multe altele.

Cea mai frecventa intrebare legata de meseria pe care am ales-o este: Cum e sa lucrezi cu autistii aia? Marturisesc ca ma enerveaza de fiecare data aceasta intrebare pentru ca imi indica o profunda lipsa de recunostinta vizavi de persoanele care ne fac viata comoda si eficienta prin intrumentele pe care le construiesc si ni le pun la dispozitie. Am avut nenumarate discutii cu nenumarate persoane incercand sa le explic ca marea diferenta dintre oamenii care lucreaza in IT si multi altii este una extrem de simpla: ITistii vorbesc cand considera ca au ceva relevant de spus si asta se intampla rar. Si adevarul este ca rareori avem ceva important de spus, de cele mai multe ori umplem cu cuvinte tacerea, acea tacere pe care un om in IT stie sa o aprecieze la adevarata sa valoare. Ca persoana care vorbeste adesea prea mult am admirat tot timpul aceasta trasatura si am incercat sa invat ca si in cazul meu vorbitul sa nu mai fie ca o nevoie acuta de urinare. Asa ca primul aspect pe care il subliniez este oamenii care lucreaza in IT doar folosesc cuvintele cu cap si multi dintre noi am putea invata asta de la ei. Mintea lor functioneaza la un nivel de abstractizare extraordinar de inalt si lucreaza tot timpul. Nu au timp sa vorbeasca despre nimicuri. Da, interviul poate fi dificil cand persoana din fata ta raspunde monosilabic la intrebari. In loc sa ii trantesti o intrebare care poate inhiba si cel mai extravertit candidat: “Ce imi spui despre tine, despre personalitatea ta?” roaga-l sa-ti explice in termeni simpli ceva din domeniul lui/ei de interes. Si iti va vorbi ore intregi, iti va face desene si analogii si te va invita intr-o lume a intelectualului absolut fascinanta.

Aud, de asemenea, adesea intrebarea: Ce fac de sunt asa de bine platiti?

Va invit mai intai sa analizati urmatoarea intrebare si va dati un raspuns interior: Daca maine va dau un salariu de 2000 de euro net sau mai mult si va invit sa deveniti programator/oare ati putea sa faceti ce face acelasi lucru la fel de bine? Ati putea lucra o viata intreaga sau o tinerete intreaga uitandu-va la un ecran negru pe care apar simboluri de tipul: 1, 0, (, ), {, }, ;? Ati putea lucra o tinerete intreaga combinand simboluri de genul celor de mai sus, dupa reguli care se schimba anual sau chiar mai des, pentru a va asigura ca oamenii de resurse umane ca mine au un Excel cu o interfata pe care o inteleg si in care isi pot tine baza de date cu candidati? Ati putea face un desen urias, punct cu punct, cu un creion cu cea mai subtire mina inventata vreodata avand grija ca toate partile tabolului final sa fie in perfecta armonie?

Raspunsurile mele la intrebarile de mai sus au fost: in nici un caz nu as putea sa fac ce face un om de IT, indiferent de specializarea lui/ei. Pe mine ma enerveaza si Excelul, ce sa mai zic de alte sarcini de chitibuseala care ma suie pe pereti de plictiseala si nerabdare.

Asa ca in tot ceea ce fac ca om de resurse umane am la baza un respect deosebit pentru o categorie de oameni cu totul si cu totul speciali care isi sacrifica tineretea, mare parte din viata sociala si emotionala – la fel ca doctorii care trebuie sa fie permanent la zi cu noile descoperiri in domeniul medicinei – doar ca sa-mi faca mie viata mai usoara si mai distractiva: cu un Word, un Netflix sau un FaceBook.

Romania este o tara in care singura industrie ce pare sa mearga este cea de IT. Zilnic apar noi companii de outsourcing ca ciupercile dupa ploaie. Avand in vedere ca este un dezechilibru in crestere intre cerere si oferta – nu se mai fac copii, copiii foarte destepti pleaca din tara, exista un numar imens de copii foarte destepti care se pierd in orfelinate sau familii distructive, exista un numar la fel de mare de copii destepti care nu stiu ca au aptitudini de IT asa ca nu se duc deloc la facultate sau se duc una doar pentru ca e usor sau suna bine – viata de recrutor in IT devine din ce in ce mai provocatoare. Firmele isi fura angajatii, angajatii sar din companie in companie ca mingile de ping-pong, managerii se ameninta unii pe altii cand le pleaca un om de baza la o firma concurenta, ofertele salariale devin treptat nerealiste si ne-eficiente din punctul de vedere al costurilor, beneficiile frizeaza ridicolul si in tot acest context recrutorul, exact ca veverita din Ice Age, sta cu targetul de recrutare in brate si cauta candidatul ideal: destept, frumos, cu bani, pe cal alb, indragostit deja de companie si disponibil, eventual, sa lucreze pe gratis sau pentru un colt de paine uscata. Glumesc, ironizez, dar cam asta inseamna recrutarea in IT cand folosim perspectiva marii majoritati a angajatorilor dornici sa “de-a lovitura”.

Sunt scumpi? Asa se spune. Da, unii sunt. Majoritatea sunt scumpi cu motiv: sunt extraordinar de buni. Bineinteles ca merita sa platesti cu 5000 de euro o persoana care prin ceea ce face iti aduce in firma 20-30-40.000 de euro lunar. Si parerea mea este ca nu sunt scumpi, salariile in Romania sunt nefiresc de mici raportate la costul vietii. Cine face comparatia poate avea doua interpretari: fie ca oamenii din IT sunt bogati, fie realizeaza si mai acut cat de saraci sunt extrem de multi oameni din tara.

Prin urmare salariile oamenilor din IT sunt mai mari decat ale altora pentru ca au una dintre meseriile cele mai grele de pe piata, pentru ca aduc in firme sume enorme de bani si pentru ca sunt prea putini. Amintiti-va de cresterea nefireasca a preturilor apartamentelor cand toata lumea credea ca are bani sa cumpere si oferta era prea mica. Si da, sunt multe alte meserii grele platite mult mai slab (de exemplu, medicii, profesorii) – dar capitalismul vine cu faptul ca produsul cel mai dorit este si el mai scump atunci cand nu acopera cererea si este o realitate pe care nu o putem schimba.

ITstii sunt mofturosi si aroganti! Nimic mai eronat.

In contextul de piata descris mai sus va invit sa va puneti in pielea oamenilor de IT. Daca brusc, imediat dupa ce ati intrat la facultate, v-ar invita cele mai mari reviste de moda sa pozati pe prima pagina, sa deveniti un sex-simbol, iar cele mai mari vedete din showbiz v-ar implora sa le acordati interviuri si totul pentru niste sume colosale ati ramane umilii vanzatori de la chioscurile de ziare sau ati incepe sa emiteti pretentii: de bani, de timp, de conditii de munca samd. Secretul este ca v-ati da seama ca sunteti frumosi si valorosi. De ce oamenii din IT ar fi diferiti? Expectantele si cerintele lor nu indica aroganta, ci o constientizare a propriei valori intr-o societate care inca ne invata de mici copii sa fim umili si sa ne supunem orbeste autoritatii. Normal ca sunt etichetati a fi aroganti – cum indraznesc sa isi ceara drepturile si sa refuze sa accepte mai putin decat merita? Eu le zic bravo lor – sunt o gura de aer proaspat si o sursa de speranta intr-o societate cu viitori lideri reali.

Nu, nu sunt mofturosi, sunt sufocati de munca, de presiunea de a sti de toate pentru toti (ca si cum un medic ar trebui sa fie specialist si in medicina generala, si in chirurgie cardiaca, si in dermatologie si si si), de cerintele in continua schimbare ale clientilor care ii obliga sa o ia de la capat cu munca, de partenerul de viata permanent suparat/a pentru ca stau peste program si pentru ca stau tot timpul la calculator cand ajung acasa – ca sa invete ce a mai aparut nou, de recrutorii care nu le citesc CV-ul cum trebuie sau sunt disperati sa acopere o cerere de recrutare si atunci ii suna la orice ora din zi sau din noapte si ii mint ori le propun posturi care nu au nici o legatura cu specializarea lor. Asa ca devin “dificili”: nu raspund la telefon, nici la e-mail, nici la mesajele pe linkedin, nu vin la targurile de cariere, cer multi bani, au pretentii ca managerul direct sa se poarte frumos, sa lucreze in conditii civilizate si pe proiecte interesante si sa se respecte promisiunile facute la recrutarea lor.

Sunt greu de gasit?

Nu, nu sunt greu de gasit decat cand angajatorul cauta o struto-camila cu 7 cocoase care sa ii vina pe post de pranz pe un platou de aur si care sa fie cat mai aproape de gratis. Sunt greu de convins sa vina in compania in care lucreaza recrutorul, mai ales cand firma are renume prost pe piata ori nu are deloc renume. Tot ce poate face recrutorul in aceasta situatie este sa fie creativ in abordare si sa spere ca merge – receptorul poate reactiona la abordarea inedita sau nu. Si mai ales sa persevereze pana cand gaseste persoana potrivita.

Sunt dificil de gestionat?

Cateodata. Au nevoie de liniste cand muncesc, de conditii optime din punct de vedere tehnic (calculator performant etc.) si spun in gura mare si fara diplomatie ce nemultumiri au. In masura in care exista un management responsabil care evita aparitia unor astfel de probleme, care este sincer si autentic, care nu ia personal maniera personala in care sunt formulate mesajele, care asculta si face tot ce poate sa rezolve problema lucrurile se asaza de la sine si se dezvolta o relatie calma, calda si pe termen lung in cadrul firmei/echipei. De asemenea, cea mai mare greseala este sa ingradesti libertatea de exprimare a unei persoane cu nivel de inteligenta si de creativitate peste medie – prin urmare, ne convine sau nu ce auzim trebuie sa ii lasam sa vorbeasca deschis despre ce gandesc. In plus, abordarea manageriala de tipul “scris cod la norma sau rezolvat probleme la norma: X pe zi in Y timp” este utopica intr-un domeniu foarte asemanator cu compozitiile din muzica ori pictura unde intr-un moment de inspiratie poti scrie o simfonie intr-o zi, dupa luni de chinuri fara rezultat. Singura abordare realista este pe baza de evaluare a rezultatelor intr-un timp de executie dat, dar fara a monitoriza zilnic timpii de executie si timpul petrecut in fata calculatorului. Pe scurt ne provoaca sa devenim manageri buni: sa fim organizati, sa stim ce vrem si cum sa cerem, sa vorbim frumos cu subordonatii nostri chiar si cand gresesc, sa ne apreciem echipa la adevarata valoare, sa renuntam la control si sa incepem sa ghidam – lasand creativitatea sa se manifeste, sa ascultam ideile primite de la echipa, sa dam feed-back constructiv si sa multumim des pentru eforturile facute.

Cum gestionezi recrutarea in IT?

Este simplu si complicat in acelasi timp.

Te asiguri ca recrutezi o persoana care se incadreaza in buget: de exemplu, ai buget de Junior, angajezi/abordezi persoane cu putina experienta. Abordarea candidatilor experimentati, trecerea lor prin tot procesul de recrutare si sub-ofertarea lor duce la multe consecinte negative pe termen scurt si lung: refuza oferta, alta data nu mai accepta sa inceapa un proces de recrutare pentru compania ta, va povesti tuturor cum a pierdut timpul cu interviurile ceea ce duce la un renume prost al companiei si la dificultati de recrutare pe termen lung.

Te asiguri ca ai conditii decente de lucru si o oferta atractiva: calculator bun, sediu decent cu multa lumina naturala, Internet cu viteza mare si constant, cat mai multe oportunitati de dezvoltare profesionala in cadrul companiei, program flexibil, ierarhie plata cand este vorba de comunicare, proiecte interesante si tehnologii cat mai noi, posibilitate de a se implica in mod activ in directia de dezvoltare a proiectului si a companiei. Restul sunt ciresele de pe tort care te ajuta – dar lipsa lor nu te incurca, mai putin posibilitatea de a lucra de acasa – beneficiu din ce in ce mai popular si mai cerut pe piata de IT.

Citesti cu atentie CV-ul candidatului pe care il abordezi si ii propui oferte care sa aiba relevanta pentru ei. Este una dintre plangerile lor cele mai frecvente in ceea ce priveste relatia cu recrutorii.

Pornesti orice recrutare avand la baza un profund respect pentru candidat, atat ca persoana, cat si ca specialist. Vor simti imediat asta in atitudinea ta si vor raspunde fiind foarte deschisi si sinceri, exact ceea ce ai nevoie.

Asigura-te ca stii tot ce misca in compania ta, si bune, si rele, si ca i le spui pe toate la interviu. Tine de talentul tau de vanzator maniera in care prezinti aspectele mai putin placute ale companiei, dar este obligatoriu sa le spui. Cea mai mare si cea mai frecventa greseala a recrutorilor este ca mint candidatii la interviu: fie prin inventii, fie prin omisiune.

Analizeaza cu atentie piata si scoate in evidenta aspectele care fac compania ta unica din unul sau mai multe puncte de vedere. Altfel oferta ta va fi doar una din multele pe care oamenii din IT le primesc zilnic.

Fii original/a in abordare, cald, deschis si autentic. Este calea cea mai sigura de a atrage atentia candidatilor deja satui de neprofesionalism si timp pierdut in interviuri standardizate.

Bafta in recrutare si retentia unor candidati cu totul si cu totul deosebiti: inteligenti, cu simtul umorului, analitici, problem solver, extrem de sensibili si multi dintre ei adevarati artisti (pictori, muzicieni, fotografi samd).

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *